Am senzaţia că, scriind această carte, nu te-ai gîndit deloc la o posibilă traducere ai ei, la „exportarea“ ei în alte limbi. Am dreptate?
Sînt de acord. Acelaşi lucru l-am făcut şi cu Raiul găinilor, care fusese scrisă după ce-mi scosesem un volum pe banii mei, Cheta la flegmă. Am scris Raiul găinilor fără speranţa că va fi publicat în România. Atunci cînd a venit propunerea ca Editura Polirom să-mi tipărească Raiul găinilor, mi s-a părut un semn din ceruri. Cartea a apărut, iar în al doilea an a fost tradusă în Franţa. Exact ca Raiul găinilor, În iad toate becurile sînt arse n-a fost scrisă cu nici o idee de exportabilitate. Pur şi simplu, am simţit că e momentul să o scriu, că după aia e prea tîrziu. Simt că-mi pierd sensibilitatea pentru limbajul argotic, îmi pierd prospeţimea amintirilor şi empatia faţă de acei adolescenţi ai anilor ’80. Dacă depăşeam un anumit prag, nu mă mai puteam întoarce.
Interviul complet poate fi citit în Observatorul Cultural.
Popularity: 3%
Leave a Reply