ÃŽn articolul “Abuzuri”, publicat în România Literară, Rodica Zafiu revine asupra unui fenomen des întâlnit: necesitatea împrumuturilor.

“Cu sensul ÅŸi în construcÅ£iile în care apare tot mai des în presă, participiul abuzat este, fără îndoială, un anglicism. (…)

Cât de necesar era împrumutul semantic, grefat pe cuvântul mai vechi? Verbul englezesc provine dintr-o terminologie de specialitate, psihologică ÅŸi socială, ÅŸi reflectă o anume viziune, modernă, asupra relaÅ£iilor umane, în care daunele fizice ÅŸi cele psihologice sunt puse pe acelaÅŸi plan. Astfel, a abuza este uneori un eufemism (pentru „a viola”), alteori un termen agravant (în loc de „a exploata”, „a umili” etc.). Ca termen de jargon contemporan, purtător al unei ideologii internaÅ£ionale, termenul este necesar: evident, în română nu exista un verb care să aibă această deschidere semantică. Pentru situaÅ£iile particulare, se poate totuÅŸi recurge foarte uÅŸor la a viola, a maltrata, eventual la a violenta, a molesta, a exploata etc. Faţă de a viola ÅŸi a agresa, verbul a abuza mai are, totuÅŸi, un avantaj: sugerează nu un act punctual, izolat, ci un proces îndelungat, cu presiuni ÅŸi atacuri repetate.”

Articolul complet poate fi citit în arhivele electronice ale revistei “România Literară”.