În articolul “Abuzuri”, publicat în România Literară, Rodica Zafiu revine asupra unui fenomen des întâlnit: necesitatea împrumuturilor.

“Cu sensul şi în construcţiile în care apare tot mai des în presă, participiul abuzat este, fără îndoială, un anglicism. (…)

Cât de necesar era împrumutul semantic, grefat pe cuvântul mai vechi? Verbul englezesc provine dintr-o terminologie de specialitate, psihologică şi socială, şi reflectă o anume viziune, modernă, asupra relaţiilor umane, în care daunele fizice şi cele psihologice sunt puse pe acelaşi plan. Astfel, a abuza este uneori un eufemism (pentru „a viola”), alteori un termen agravant (în loc de „a exploata”, „a umili” etc.). Ca termen de jargon contemporan, purtător al unei ideologii internaţionale, termenul este necesar: evident, în română nu exista un verb care să aibă această deschidere semantică. Pentru situaţiile particulare, se poate totuşi recurge foarte uşor la a viola, a maltrata, eventual la a violenta, a molesta, a exploata etc. Faţă de a viola şi a agresa, verbul a abuza mai are, totuşi, un avantaj: sugerează nu un act punctual, izolat, ci un proces îndelungat, cu presiuni şi atacuri repetate.”

Articolul complet poate fi citit în arhivele electronice ale revistei “România Literară”.