Într-un interviu pentru Jurnalul Naţional, coregraful Gigi Căciuleanu vorbeşte despre spectacolul Caragiale, pe care îl pregăteşte la Teatrul Naţional din Bucureşti, în acest an, care marchează centenarul morţii marelui dramaturg român, dar şi 160 de ani de la naşterea lui.

Caragiale este unic, mai ales, după părerea mea, datorită limbajului specific umano-românesc pe care îl foloseşte, pe lângă genialitatea dramaturgiei sale atât de prezente, şi în Momente sau Schiţe. Poate de aceea este imposibil de tradus într-o altă limbă vorbită. Pare, deci, paradoxal să încerci un CARAGIALE fără cuvinte. Chiar şi numele „Mitică” este greu de tradus. Dar cât de pasionant e în acelaşi timp de a încerca să redai prin mişcare sintagme absurde, ca de exemplu „Curat murdar” sau „Zoe, Zoe fii bărbată” şi atâtea multe altele, care au intrat deja în limbajul cotidian al tuturor vorbitorilor de limbă română. Ceea ce mă interesează în a mea „traducere” în mişcare ar fi tocmai Universalitatea caragialească a speţei umane.

Articolul complet poate fi citit în Jurnalul Naţional.

Colecţia I.L. Caragiale pe Wikisource: http://ro.wikisource.org/wiki/Autor:Ion_Luca_Caragiale