Ziarul Financiar a publicat recent un articol scris de Daniel Nicolescu pe tema testelor de traducere şi a altor aspecte din activitatea traducătorilor de carte.

De curând, o stimabilă şi plină de bune intenţii editoare m-a contactat ca să-mi propună o colaborare. Era vorba despre o traducere, iar solicitarea a fost făcută în termeni nu doar politicoşi, ci şi profesionişti. Mi-a povestit subiectul cărţii, mi-a înşirat câteva vorbe despre autor (cvasi-necunoscut la noi) şi m-a avertizat în legătură cu gradul de urgenţă al apariţiei lucrării. Nu în ultimul rând, mi-a spus, decorându-şi discursul cu câteva scuze de circumstanţă, că trebuie să dau un test de traducere… Mai precis să transpun în româneşte nişte pagini din cartea ce urma să fie publicată, astfel încât specialiştii editurii să-mi poată evalua competenţa. Muţenia mea ulterioară nu a însemnat ezitare, nici, Doamne fereşte, ofensă (omul îşi alege colaboratorii, pe banii şi prestigiul lui, cum pofteşte; vrei, bine, nu, uraa şi la gară!), ci, pur şi simplu, o amorsare a unei suite de amintiri sumbre.

Articolul complet poate fi citit în Ziarul Financiar.

Popularity: 5%

Andreea Răsuceanu realizează un top personal al traducerilor publicate în anul 2011.

Nimic nu este mai reconfortant decît să vezi pe rafturile cu noutăţi ale librăriilor din România titluri recente, de cărţi importante, vehiculate în revistele literare internaţionale şi discutate de juriile unor prestigioase premii. Cărţi traduse în română aproape concomitent cu apariţia originalului, care-ţi dau acel sentiment unic că te afli în pulsul lucrurilor şi că poţi avea oricînd o imagine limpede a mersului literaturii. Dar, evident, cum nu numai ritmul formidabil al traducerilor contează, ci şi calitatea acestora, la fel de importante sînt şi iniţiativele de retraducere a unor cărţi majore, într-o limbă proaspătă, vie, care să înlesnească accesul cititorului contemporan la universul acestora, precum şi alcătuirea unor selecţii reprezentative, care să acopere golurile de traducere din opera unor mari autori. Şi acestea fiind zise, am definit cele două tendinţe care au dominat segmentul de carte străină din România în 2011. De asemenea, e de remarcat (o face şi Marius Chivu, în bilanţul său din nr. 411 al Dilemei vechi) că anul acesta editurile şi-au întors (în sfîrşit) faţa şi către proza scurtă, traducînd, uneori integral, texte fundamentale din opera maeştrilor.

Articolul complet poate fi citit în Observatorul Cultural.

A se vedea şi articolul: 2010: un an prolific în traduceri editoriale

Popularity: 3%